Vântul Schimbării

timp de citire: 7 minute

Marc R. • Ianuarie 18, 2021




Valul revoluțiilor de la sfârșitul anilor 1980 și începutul anilor 1990 a dus la căderea regimului comunist în Europa Centrală și de Est. Evenimentele acestei revoluții au început din Polonia în 1988 și au continuat în Ungaria, Germania de Est, Bulgaria, Cehoslovacia și România. România și Afganistan au fost singurele țări ai căror cetățeni și forțe de opoziție au folosit violența pentru a răsturna regimurile lor comuniste.

La sfârșitul anului 1986, a fost un început pentru revoluția din 1989 în timp ce muncitorii din toată țara s-au mobilizat pentru a protesta împotriva politicilor economice ale liderului comunist Nicolae Ceaușescu. Revolta muncitorilor a încolțit în marile centre industriale din Cluj-Napoca (noiembrie 1986) și Nicolina, Iași (februarie 1987), culminând cu o grevă masivă la Brașov, unul dintre cele mai mari orașe din România. Măsurile economice draconice ale lui Ceaușescu au încercat să limiteze consumul de alimente și energie și să reducă salariile lucrătorilor. Deși Rebeliunea Brașovului nu a dus direct la revoluție, ea a dat o lovitură gravă regimului Ceaușescu și încrederii sale în sindicate. Această revoltă a reflectat situația la care istoricul Dennis Deletant a făcut referire la „incapacitatea lui Ceaușescu de a ține seama de semnele de avertizare ale creșterii tulburărilor de muncă, plonjând orbește înainte cu aceleași măsuri [economice], aparent indiferente la consecințele lor”. Prin urmare, rebeliunea Brașov a subliniat nemulțumirea crescândă a lucrătorilor împotriva regimului Ceaușescu; mai mult, a prefigurat răscoalele populare care vor doborî regimul și comunismul în România abia doi ani mai târziu. (Rebeliunea s-a întors la Brașov în decembrie 1989, când românii au demis regimul și l-au executat pe Ceaușescu.)

Revolta muncitorilor din Brașov din 1987

Nicolae Ceaușescu a fost reales pentru încă cinci ani în funcția de lider al Partidului Comunist Român (PCR) în noiembrie 1989, semnalând că intenționează să nu permită izbucnirea unor revolte anticomuniste asemenea celor care s-au răspândit în restul Europei.

În timp ce Ceaușescu se pregătea să meargă într-o vizită de stat în Iran, Securitatea sa a ordonat arestarea și exilarea pastorului reformat László Tőkés, la 16 decembrie, pentru predici care au ofensat regimul.

László Tőkés în 1989

După ce Ceaușescu s-a întors din Iran, a ordonat un miting în masă în sprijinul său. În dimineața zilei de 21 decembrie, Ceaușescu s-a adresat unei adunări de aproximativ 100.000 de oameni pentru a condamna răscoala de la Timișoara. Oficialii partidului s-au străduit să facă să pară că Ceaușescu era încă extrem de popular. Mai multe autobuze de muncitori, sub amenințarea că vor fi concediați, au ajuns în Piața Palatului (acum Piața Revoluției) din București. Ceaușescu a dat vina pe „agitatorilor fascisti” pentru răscoala din Timișoara . Cu toate acestea, Ceaușescu nu a avut un discurs care să se potrivească cu dispoziția mulțimii. Oamenii au rămas fără răspuns și doar primele rânduri din mulțime l-au susținut pe Ceaușescu cu urale și aplauze. Aproximativ două minute după discurs, unii oameni aflați în mulțime au început să-l batjocorească, să huiduie, să fluiere și să-i strige insulte, reacție la care nu se aștepta în viața sa politică. Muncitorii de la o centrală electrică din București au început să scandeze „Ti-mi-șoa-ra! Ti-mi-șoa-ra!”, care a fost preluat în curând de alții din mulțime. Ca răspuns, Ceaușescu și-a ridicat mâna dreaptă în speranța de a reduce la tăcere mulțimea; expresia sa uluită rămâne unul dintre momentele definitorii ale sfârșitului comunismului în Europa de Est. Apoi a încercat să-i facă pe plac mulțimii, oferindu-i să crească salariile lucrătorilor cu 200 de lei pe lună (aproximativ 19 dolari SUA la acea vreme, totuși o creștere de 5% -10% pentru un salariu modest) și burse studențești de la 100 la 110 lei, timp în care a continuat să laude realizările Revoluției Socialiste. Cu toate acestea, o revoluție se pregătea chiar în fața ochilor săi.

La început, forțele de securitate au respectat ordinele lui Ceaușescu de a împușca protestatarii. Cu toate acestea, în dimineața zilei de 22 decembrie, armata română a schimbat brusc părțile. Acest lucru a venit după ce s-a anunțat că ministrul apărării, Vasile Milea, s-a sinucis după ce a fost demascat ca trădător. Crezând că Milea a fost de fapt ucis, soldații obișnuiți au trecut practic în masă la revoluție. Tancurile armatei au început să se îndrepte spre clădirea Comitetului Central, cu mulțimi care roiau alături de ele. Revoltații au forțat să deschidă ușile clădirii Comitetului Central în încercarea de a-i captura pe Ceaușescu și soția sa. Cu toate acestea, au reușit să scape printr-un elicopter care îi aștepta pe acoperișul clădirii.

Chiar dacă au reușit să scape, au fost ulterior reținuți și o nesiguranță le-a înconjurat soarta. Procesul lui Nicolae și Elena Ceaușescu a fost un proces scurt organizat la 25 decembrie 1989 de un Tribunal Militar Excepțional. Principala acuzație a fost genocidul – sau cu alte cuvinte, uciderea „peste 60.000 de oameni” în timpul revoluției de la Timișoara. Alte surse informează că numărul morților a fost între 689 și 1.200. Capetele de acuzare erau: 

Imediat după proces, Ceaușescu a fost executat la ora 16:00, ora locală, la o bază militară din afara Bucureștiului, la 25 decembrie 1989. Înaintea execuției, Elena Ceaușescu a afirmat, fiind pusă în față cu executarea separată a fiecăruia și referindu-se la soțul ei: „Împreună am luptat, să murim împreună!” Au fost legați forțat la mâini, lucru față de care au protestat vehement. În drum spre locul execuției Nicolae Ceaușescu a remarcat „Puteam fi împușcați fără mascarada asta!”, apoi a strigat: „Moarte trădătorilor!” și a intonat câteva versuri din Internațională. După executarea cuplului, pedeapsa cu moartea a fost abolită în România.

Un Consiliu interimar al Frontului Salvării Naționale condus de Ion Iliescu a preluat și a anunțat alegerile pentru aprilie 1990, primele alegeri libere desfășurate în România din 1937. Acestea au fost însă amânate până la 20 mai 1990. Revoluția română a fost cea mai sângeroasă dintre revoluțiile din 1989: au murit peste 1.000 de persoane, dintre care o sută erau copii, cei mai mici având doar o lună. După dizolvarea PCR, în prezent, niciun partid nu a pretins că este succesorul PCR și nimeni nu a fost ales vreodată în legislativ care să susțină PCR. Cu toate acestea, foști membri ai PCR au jucat roluri semnificative în politica românească de după 1989; fiecare președinte român până la alegerea lui Klaus Iohannis în 2014 a fost un fost membru al Partidului Comunist.



Mai multe articole de Marc R.


Redactor șef și fondatorul paginii și site-ului web România Intregita.

Primul Domnitor al Principatelor Unite

Alexandru Ioan Cuza a fost primul domnitor al Principatelor Unite și al statului național România, arhitect al reformei rurale naționale și al emancipării țărănești. Prin alegerea sa ca domn al Moldovei, la 5 ianuarie 1859, și al Țării Românești, la 24 ianuarie 1859, a fost înfăptuită Unirea celor două principate. Cuza s-a născut la 20 martie 1820 la Bârlad, Moldova și a murit la Heidelberg, Germania la 15 mai 1873 când avea 53 de ani.

(mai mult…)

Carol I al României

Foto: descopera.ro

Carol I al României, nume original Karl Eitel Friedrich, Prinz Von Hohenzollern-Sigmaringen, (n. 20 aprilie 1839, Sigmaringen, Prusia [acum în Germania] – decedat la 10 octombrie 1914, Sinaia, România), primul rege al României, a cărui lungă domnie (ca prinț, 1866–81 și ca rege, 1881–1914) a adus o dezvoltare militară și economică notabilă de-a lungul liniilor occidentale.

(mai mult…)

Nicolae Ceaușescu

Nicolae Ceaușescu, (născut la 26 ianuarie 1918, Scornicești, România – mort la 25 decembrie 1989, lângă București), oficial comunist care a fost lider al României din 1965 până când a fost răsturnat și ucis în revoluția din 1989.

(mai mult…)

Parisul Estului

Foto: inyourpocket.com

Săpăturile arheologice au dezvăluit dovezi ale așezărilor în București care datează din perioada neolitică. Prima apariție scrisă a numelui București datează din 1459, când a fost consemnată într-un document semnat al lui Vlad Țepeș, domnitorul Țării Românești. Vlad Țepeș a construit cetatea Bucureștiului – prima dintre numeroasele fortificații – cu scopul de a-i ține departe pe turcii care amenințau existența statului valah.

(mai mult…)

Orașul Comoară

Cluj in the
Poza: Sorin Colac/Alamy

Clujul este capitala istorică a Transilvaniei, care are o populație mare de studenți și o atmosferă artistică. Se află la 320 km nord-vest de București. Orașul se află pe locul unei vechi așezări dacice, Napoca, pe care romanii au făcut-o municipium.

(mai mult…)

Iașul marilor iubiri

Orașul care a fost ars de tătari în 1513, de otomani în 1538, de trupele imperiale rusești în 1686, a fost lovit de ciumă în 1734, a supraviețuit tuturor acestor tragedii și a devenit centru cultural și economic. Există dovezi arheologice ale așezărilor din zona Iașilor datând din secolele VI-VII și VII-X; aceste așezări conțineau case dreptunghiulare cu cuptoare semicirculare. De asemenea, multe dintre vase (secolele IX-XI) găsite în Iași aveau o cruce, indicând potențial că locuitorii erau creștini.

(mai mult…)

Carol al II-lea al României

Carol al II-lea s-a născut la 3 octombrie 1833 la Sinaia și a murit la 4 aprilie 1953 la Estoril, Portugalia. A fost unul dintre regii României din 1930 până în 1940. Domnia sa controversată a dat naștere unei dictaturi personale, monarhice.

(mai mult…)

Ferdinand I al României

Ferdinand I a fost regele al României între 1914 și 1927. S-a născut la 24 august 1865 în Sigmaringen, Prusia (acum Germania) și a murit în 20 iulie 1927 în Sinaia, Castelul Peleș. Deși era un Hohenzollern și un credincios în forțele germane, s-a alăturat aliaților în Primul Război Mondial.

(mai mult…)

Constantin Cantacuzino (Aviator)

Constantin Cantacuziono nu a fost doar membru al familiei Cantacuzino, a fost aviator și principalul as de luptător al României. Născut în 11 noiembrie 1905 a fost cunoscut publicului ca Bâzu Cantacuzino sau doar Bâzu.

(mai mult…)

Tragic pentru Generația Y, Coșmar pentru Generația Z

Fiind milenari, viața nu este ușoară pentru toată lumea. Deși unii oameni s-au născut independenți din punct de vedere financiar sau într-o clasă superioară, alții care caută un stil de viață și oportunități mai bune, emigrează de obicei.

(mai mult…)