Povestea unui Om de Știință și Disident: Constantin Răuță

timp de citire: 4 minute

Victor Duță • Ianuarie 02, 2021




Aproximativ în 2009, profesorul asistent al școlii de drept din Florida David Pimentel a cerut studenților la seminarul său „Statul de drept internațional” să scrie o lucrare referitoare la dreptul internațional. Studentul din anul II, Andrei Nana, a prezentat o idee pentru o lucrare pe o problemă din țara sa natală, România.

Fost spion român și apoi om de știință american, Constantin Răuță a fost condamnat la moarte pentru trădare în 1974, iar Înalta Curte post-comunistă a României a păstrat decizia de condamnare la moarte, în pofida faptului că țara a abolit pedeapsa cu moartea în 1990. 

Constantin Răuță a absolvit Facultatea de Electronică și Construcții în anul 1966, apoi a lucrat în anii 1970 ca inginer la IPROCHIM București și la Ministerul Chimiei, domeniu coordonat de Elena Ceaușescu și de Securitate, deoarece, ca orice sector economic strategic, cel chimic se afla sub controlul DIE, din DSS (Departamentul Securității Statului).

DIE i-a cerut lui Răuță să accepte să devină colaborator al acestui serviciu, dacă voia să i se permită să plece la studii în străinătate. A acceptat numele conspirativ „Călin” și a promis ca atata timp cât se va afla în străinătate va îndeplini misiuni de spionaj pentru DIE, el fiind instruit pentru executarea unor misiuni „anti-NATO”.

„Vreau doar să încerc să ridic problema și să examinez ambele părți ale acesteia.”, A spus Nana. „Am fost în contact cu (Răuță) prin e-mail”, a spus Nana. “El speră să rezolve acest lucru la Curtea Europeană a Drepturilor Omului la Strasbourg, Franța”.

„Înalta Curte Română care își confirmă condamnarea la moarte pare a fi un alt exemplu de sistem judiciar care refuză să se confrunte cu problemele fundamentale ale justiției pe care ar trebui să le examineze”, a spus Pimentel.

Sentința a fost inițial pronunțată când Răuță lucra ca șef al Direcției de Informații Externe (DIE). El a fost trimis în SUA în pregătirea vizitei președintelui român Nicolae Ceaușescu în SUA. Lui Răuță i-au fost încredințate serviete diplomatice care conțineau scrisori sigilate ale statului, pe care intenționa să le folosească drept pârghie pentru a-i aduce pe soția și fiica sa în SUA după ce a dezertat. Când Răuță a aterizat în New York, el s-a apropiat de poliție și le-a spus că vrea să dezerteze.

După 1973, a organizat și participat la numeroase proteste împotriva încălcării drepturilor omului în România, a fost prezent la audieri în Congresul SUA, a vorbit la posturile de radio Vocea Americii și Radio Europa Liberă, devenind figură emblematică a emigrației românești.

Răuță a reușit să se întoarcă în România din cauza a două evenimente semnificative: căderea comunismului în 1989 și dupa ce România a abolit pedeapsa cu moartea în 1990 și a aderat la Uniunea Europeană.

Deși imediat după 1990, Constantin Răuță primise pașaport românesc și călătorise de mai multe ori în România (chiar i-a fost prelungit pașaportul de către autorități în 1995), dintr-odată, în 2005, este anunțat că i s-a retras cetățenia română, fiind condamnat la moarte.

Constantin Răuță declară că Serviciul de Informații Externe (SIE) a încercat să-l racoleze în 1996, iar refuzul său de a participa la această acțiune de racolare i-a adus numai necazuri, SIE anulându-i imediat cetățenia română și tergiversând ani la rând acordarea acesteia.

În 2005, când a cerut reînnoirea pașaportului, a fost informat de Oficiul Pașapoarte că îi fusese anulată cetățenia română.

În 2008, când a cerut anularea condamnării la moarte, șeful Tribunalului Militar Teritorial București, Mihai Hondor, a decis să mențină condamnarea la moarte pronunțată de regimul comunist. De data aceasta, condamnarea era menținută într-o țară care abolise pedeapsa cu moartea în 1990. Absurdul a continuat, pentru că și această decizie a fost reconfirmată de Instanța Supremă prin Decizia nr. 293/ianuarie 29, 2009. Răuță a trimis cazul său la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO) „pentru încălcarea dreptului la viață, la libertate, la avere, la un proces echitabil, nu doar de către justiția română comunistă, dar și de cea post-decembristă”.

În ianuarie 2010, Tribunalul Militar Teritorial București (TMTB), instanță de executare în cazul Răuță, a anulat mandatul de executare a sentinței de condamnare la moarte.

În ianuarie 2011, Constantin Răuță a obținut din nou cetățenia română.



Mai multe articole de Victor Duță


Sunt un blogger care iubește istoria.

Viața unui dezertor: Ion Mihai Pacepa

Fost general în Securitate, poliția secretă a României comuniste și consilierul lui Ceaușescu, Ion Mihai Pacepa a solicitat azil politic în SUA în timpul vizitei sale în Germania, care ulterior a fost aprobată de președintele american Jimmy Carter.

(mai mult…)

Ocupația Sovietică a României

Uniunea Sovietică a menținut o prezență militară semnificativă între 1944 și 1958 august. În 1944, a existat o prezență militară în Regatul României. Partea de nord-vest a Moldovei a fost ocupată ca urmare a luptelor armate care au avut loc între lunile aprilie și august din acel an, în timp ce România era încă un aliat al Germaniei naziste.

(mai mult…)

Deportări Forțate din Basarabia și Bucovina de Nord

Sub Iosif Stalin au existat transferuri forțate de diferite grupuri de oameni din anii 1930 până în anii 1950. Deportările sovietice au avut loc între anii 1940 și 1951 din Basarabia și Bucovina de Nord.

(mai mult…)