Romanul lui Bram Stoker Dracula (1897) a adus castelul Bran în atenția lumii. Deși este adesea asociat cu vampirul fictiv Dracula, Vlad Țepeș (Vlad III Dracula) a fost folosit doar ca sursă de inspirație pentru scriitorul irlandez și nu a condus niciodată castelul Bran. Totuși există câteva surse care susțin că domitorul român a fost ținut prizonier în acest castel timp de două luni.
Având o înălțime de 66 de metri, castelul Bran a fost construit ca bastion împotriva expansiunii spre nord a Imperiului Otoman. Autorizarea construcției a fost acordată sașilor transilvăneni ai Brașovului de către regele Ludovic I al Ungariei în 1377, iar castelul a fost finalizat până în 1388.
În anul 1395, Sigismund de Luxemburg, împărat german și rege al Ungariei, a folosit castelul Bran ca bază strategică pentru o incursiune în Țara Românească, în urma căreia l-a îndepărtat pe voievodul Vlad Uzurpatorul, rivalul lui Mircea cel Bătrân, vasalul său.
În 1407, Sigismund îi acordă lui Mircea stăpânirea castelelor Bran (fără domeniul aferent) și Bologa. Branul rămâne sub autoritatea Țării Românești până în 1419.
În 1441, Ioan de Hunedoara, voievod (guvernator) al Transilvaniei a învins o armată otomană la castel.
În 1498, sașii transilvăneni din Brașov au cumpărat castelul de la regele Vladislav al II-lea al Boemiei și al Ungariei.
În anii 1620, prințul transilvănean Gabriel Bethlen a făcut ample modificări și fortificații.
Casa Habsburgului a câștigat controlul regiunii în 1687, dar castelul a rămas în mâini transilvănene, așa cum a fost confirmat de Diploma leopoldină din 1691. Sub controlul local, castelul a fost restaurat de mai multe ori pentru a fi servit ca cetate recent în anii 1880, dar a căzut în paragină după aceea.
În 1920, orașul Brașov a predat Castelul Bran reginei Maria a României Mari, care a restaurat castelul ca reședință regală de vară și a locuit acolo atât înainte, cât și după moartea soțului ei, regele Ferdinand I (1927). Regina Maria a murit în 1938, iar fiica ei, prințesa Ileana, a fost forțată să plece din țară de noul regim comunist în 1948. Comuniștii au deschis castelul publicului ca muzeu în 1956. Ileana a murit în 1991 și guvernul român postcomunist a predat castelul fiului ei, arhiducele Dominic de Habsburg în 2009. Castelul continuă să funcționeze și în prezent ca muzeu.
Lasă un răspuns