Orașul care a fost ars de tătari în 1513, de otomani în 1538, de trupele imperiale rusești în 1686, a fost lovit de ciumă în 1734, a supraviețuit tuturor acestor tragedii și a devenit centru cultural și economic. Există dovezi arheologice ale așezărilor din zona Iașilor datând din secolele VI-VII și VII-X; aceste așezări conțineau case dreptunghiulare cu cuptoare semicirculare. De asemenea, multe dintre vase (secolele IX-XI) găsite în Iași aveau o cruce, indicând potențial că locuitorii erau creștini.
Alte clădiri istorice includ Universitatea Alexandru Ioan Cuza (fondată în 1860), Biserica Sfântul Nicolae Domnesc construită de Ștefan cel Mare în secolul al XV-lea (a fost finalizată în 1492), Teatrul Național „Vasile Alecsandri” (1896) și Palatul Culturii (finalizat în anii 1925). Orașul are mai multe institute educaționale și de cercetare și o filială a Academiei din România. Principalele sectoare industriale sunt alimente și băuturi, produse chimice, metalurgie și produse farmaceutice.
Între 1564 și 1859, orașul a fost capitala Moldovei; apoi, între 1859 și 1862, ambele orașe, Iași și București, au fost de facto capitale ale Principatelor Unite ale Moldovei și Țării Românești. În 1862, când uniunea celor două principate a fost recunoscută sub numele de România, capitala națională a devenit București. Pentru pagubele care au fost cauzate orașului în 1861 prin mutarea sediului de guvern la București, adunarea constituantă a votat să fie plătite 148.150 lei în zece rate anuale, dar această plată nu a fost niciodată efectuată.
Mai jos sunt câteva fotografii pe care le-am găsit și sperăm că le veți găsi interesante. Fotografiile și descrierile fotografiilor au fost luate de la Ziarul de Iaşi.
Lasă un răspuns