Ferdinand I al României
timp de citire: 3 minute
Marc R. • Ianuarie 01, 2021
Ferdinand I a fost regele al României între 1914 și 1927. S-a născut la 24 august 1865 în Sigmaringen, Prusia (acum Germania) și a murit în 20 iulie 1927 în Sinaia, Castelul Peleș. Deși era un Hohenzollern și un credincios în forțele germane, s-a alăturat aliaților în Primul Război Mondial.
A fost fiul prințului Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen. Apoi a fost adoptat ca prinț moștenitor al României în 1889 de unchiul său, regele Carol I, al cărui singur copil a murit. În 1893 s-a căsătorit cu Maria de Edinburgh, fiica ducelui de Edinburg și nepoata reginei Victoria și a unica fiică a țarului Alexandru al II-lea al Rusiei. Ferdinand a manifestat un interes considerabil pentru afacerile militare românești și a comandat armata în timpul celui de-al doilea război balcanic (1913). Când unchiul său a murit, a reușit să troneze în România în octombrie 1914. La începutul primului război mondial, a așteptat evenimentele înainte de a-și arunca în cele din urmă sorții cu puterile aliate (august 1916). Odată cu ocuparea Bucureștiului de către germani la sfârșitul anului 1916, și-a mutat guvernul asediat la Iași. În aprilie 1917, el a evitat o situație potențial revoluționară atunci când a promis reforma funciară și dreptul de vot la un ansamblu de trupe țărănești române, dar nu a reușit să ajungă la soluții definite fie din cauza problemei agrară, fie din cauza deficiențelor democrației din anii postbelic.
În martie 1918 România a fost forțată să se predea puterilor centrale, dar s-a alăturat aliaților în noiembrie 1918 și ulterior a încorporat Transilvania, Bucovina, o parte a Banatului și Basarabiei într-un stat românesc mai mare. Ferdinand și-a găsit astfel regatul postbelic dublat ca mărime și în octombrie 1922 a fost încoronat solemn rege al tuturor românilor la Alba Iulia. În 1920 a proiectat instalarea generalului Alexandru Averescu ca premier; guvernul lui Averescu a fost cel care a adoptat în 1921 în cele din urmă o măsură a reformei funciare mult-promise a regelui. În 1925, Ferdinand l-a forțat pe fiul său playboy (bon vivant și afemeiat), prințul moștenitor Carol, să renunțe la drepturile sale asupra tronului și mai târziu în testamentul său a asigurat succesiunea nepotului său tânăr, prințul Mihail.
Lasă un răspuns