Fenomenul/Experimentul Pitești

timp de citire: 5 minute

Marc R. • Decembrie 24, 2020




Poza: ziarullumina.ro

Închisoarea Pitești a fost cunoscută mai ales sub numele de Experimentul Pitești sau Fenomenul Pitești sau cum se numea în acele timpuri „experiment de reeducare” și a fost folosită de comuniști pentru a tortura tinerii prizonieri politici și credincioși religioși.

Scopul experimentului a fost ca prizonierii să-și abandoneze credințele politice și religioase din trecut și să-și modifice personalitățile până la punctul în care sunt pe deplin ascultători. Se estimează că între 1000 și 5000 de oameni au trecut prin acest experiment crud. Virgil Ierunca, un activist anticomunist, s-a referit la „experimentul de reeducare” ca fiind drept cel mai mare și mai intens program de tortură pentru spălarea creierului din blocul estic. 

Închisoarea a fost construită în jurul anilor 1930 sub domnia regelui Carol al II-lea și a fost finalizată în timpul lui Ion Antonescu. După proclamarea Republicii Populare Române, a continuat să găzduiască în primul rând pe cei găsiți vinovați de „contravenții”, cu cuvinte moderne, oameni care credeau în democrație și nu doreau să cedeze comuniștilor. Până în aprilie 1949, directorul închisorii Pitești era Alexandru Dumitrescu. Experimentul Pitești a fost oprit în 1951 imediat după îndepărtarea comuniștilor extremiști conduși de Ana Pauker.

Deținuții au trecut prin torturi fizice și umilințe. Directorul închisorii, Alexandru Dumitrescu nu a fost în favoarea „reeducării”, motiv pentru care a schimbat cursul. După Ion Marina, reprezentantul local al Securității a făcut presiuni asupra sa.

Deținuților care au fost bătuți sever li s-a cerut, de asemenea, să se tortureze reciproc, iar scopul aici a fost descurajarea loialităților din trecut. Gărzile închisorii forțau deținuții să participe la sesiuni de instruire politică programate. Unul dintre subiecte a fost materialismul dialectic, care este o filozofie a științei, istoriei și naturii dezvoltată în Europa și bazată pe scrierile lui Karl Marx și Friedrich Engels.Au existat 3 stadii ale așa-numitului experiment:

Prima etapă: Fiecare prizonier a fost interogat în mod dur sub torturi severe pentru a expune detalii intime ale vieții sale. De asemenea, li s-a cerut să dezvăluie tot ceea ce se credea că ascund de interogatoriile anterioare. Unii dintre deținuți, în speranța de a scăpa de tortură au inventat păcate imaginare. 

A doua etapă: A doua fază impunea deținuților să dezvăluie numele celor care se comportau mai puțin brutal sau cu o îngăduință relativă față de ei în detenție.

A treia etapă: În cea de-a treia etapă, deținuții au fost umiliți public și au fost obligați să-și denunțe toate credințele, loialitățile și valorile personale. Deținuții religioși trebuiau să blasfemeze simboluri religioase și texte sacre.

[sursa:] În 1952, pe când Gheorghe Gheorghiu-Dej a manevrat cu succes împotriva Ministrului de Interne Teohari Georgescu, procesul a fost oprit de autorități. Membrii ODCC au fost judecați în secret pentru abuzuri, cei 22 de inculpați fiind condamnați la moarte, în urma unui proces cu ușile închise (Țurcanu a fost numit responsabil pentru uciderea a 30 de deținuți și pentru abuzurile exercitate asupra altor 780);. Dintre aceștia, au fost executați 16 condamnați, la închisoarea Jilava, în noaptea de 17 decembrie 1954. Deși executat, moartea lui Eugen Țurcanu a fost înregistrată la starea civilă abia în anul 1962. Din restul de 6 condamnați, 4 dintre ei au fost ulterior exterminați la închisoarea Jilava, în secția specială de exterminare, numită Casimca. Colonelul Czeller s-a sinucis, împușcându-se în cap, în cimitirul Bellu din București. Cadrele securiste însărcinate cu conducerea experimentului, inclusiv colonelul Teodor Sepeanu, au fost judecați în anul următor; toți au primit sentințe ușoare și au fost puși în libertate la scurt timp. În conformitate cu noile directive ideologice, curtea a hotărât că experimentul a fost rezultatul infiltrării cu succes a agenților Statelor Unite și a Gărzii de Fier în Securitate, cu scopul de a discredita organele legii din România. După Decretul de amnistie din anul 1964, închisoarea a continuat să funcționeze tot ca închisoare pentru opozanții regimului, care erau aduși aici sub pretextul unor condamnări pentru infracțiuni de drept comun. În anul 1977, în urma presiunilor făcute din Occident, închisoarea Pitești a fost definitiv închisă, în sediul ei fiind mutat Trustul de Constructii Industriale Pitesti. La începutul anilor 1980, pe circa o treime din suprafața curții penitenciarului au fost construite blocuri de locuințe. O parte a zidului care înconjura penitenciarul Pitești mai există și astăzi, pe latura de NV a închisorii. La conducerea închisorii s-au aflat : Stănescu Vasile (1944 – 1949); căpitan Dumitrescu Alexandru (1949 – 1951); locotenent Kovacs Anton (1951 – 1953); locotenent Savu Victor (1953 – 1954); căpitan Mândreș Petre (1954 – 1956); maior Ivașcu Ștefan (1956 – 1958); maior Cârstoiu Sebastian (1958 – 1961); maior Toma Mihai (1961 – 1977). După 1989, abandonată și parțial în ruină, clădirea a fost vândută unei firme de construcții în 1991; mai multe clădiri au fost fie distruse, fie total schimbate. Un memorial a fost construit în fața intrării închisorii.



Mai multe articole de Marc R.


Redactor șef și fondatorul paginii și site-ului web România Intregita.

Primul Domnitor al Principatelor Unite

Alexandru Ioan Cuza a fost primul domnitor al Principatelor Unite și al statului național România, arhitect al reformei rurale naționale și al emancipării țărănești. Prin alegerea sa ca domn al Moldovei, la 5 ianuarie 1859, și al Țării Românești, la 24 ianuarie 1859, a fost înfăptuită Unirea celor două principate. Cuza s-a născut la 20 martie 1820 la Bârlad, Moldova și a murit la Heidelberg, Germania la 15 mai 1873 când avea 53 de ani.

(mai mult…)

Carol I al României

Foto: descopera.ro

Carol I al României, nume original Karl Eitel Friedrich, Prinz Von Hohenzollern-Sigmaringen, (n. 20 aprilie 1839, Sigmaringen, Prusia [acum în Germania] – decedat la 10 octombrie 1914, Sinaia, România), primul rege al României, a cărui lungă domnie (ca prinț, 1866–81 și ca rege, 1881–1914) a adus o dezvoltare militară și economică notabilă de-a lungul liniilor occidentale.

(mai mult…)

Nicolae Ceaușescu

Nicolae Ceaușescu, (născut la 26 ianuarie 1918, Scornicești, România – mort la 25 decembrie 1989, lângă București), oficial comunist care a fost lider al României din 1965 până când a fost răsturnat și ucis în revoluția din 1989.

(mai mult…)

Vântul Schimbării

Valul revoluțiilor de la sfârșitul anilor 1980 și începutul anilor 1990 a dus la căderea regimului comunist în Europa Centrală și de Est. Evenimentele acestei revoluții au început din Polonia în 1988 și au continuat în Ungaria, Germania de Est, Bulgaria, Cehoslovacia și România. România și Afganistan au fost singurele țări ai căror cetățeni și forțe de opoziție au folosit violența pentru a răsturna regimurile lor comuniste.

(mai mult…)

Parisul Estului

Foto: inyourpocket.com

Săpăturile arheologice au dezvăluit dovezi ale așezărilor în București care datează din perioada neolitică. Prima apariție scrisă a numelui București datează din 1459, când a fost consemnată într-un document semnat al lui Vlad Țepeș, domnitorul Țării Românești. Vlad Țepeș a construit cetatea Bucureștiului – prima dintre numeroasele fortificații – cu scopul de a-i ține departe pe turcii care amenințau existența statului valah.

(mai mult…)

Orașul Comoară

Cluj in the
Poza: Sorin Colac/Alamy

Clujul este capitala istorică a Transilvaniei, care are o populație mare de studenți și o atmosferă artistică. Se află la 320 km nord-vest de București. Orașul se află pe locul unei vechi așezări dacice, Napoca, pe care romanii au făcut-o municipium.

(mai mult…)

Iașul marilor iubiri

Orașul care a fost ars de tătari în 1513, de otomani în 1538, de trupele imperiale rusești în 1686, a fost lovit de ciumă în 1734, a supraviețuit tuturor acestor tragedii și a devenit centru cultural și economic. Există dovezi arheologice ale așezărilor din zona Iașilor datând din secolele VI-VII și VII-X; aceste așezări conțineau case dreptunghiulare cu cuptoare semicirculare. De asemenea, multe dintre vase (secolele IX-XI) găsite în Iași aveau o cruce, indicând potențial că locuitorii erau creștini.

(mai mult…)

Carol al II-lea al României

Carol al II-lea s-a născut la 3 octombrie 1833 la Sinaia și a murit la 4 aprilie 1953 la Estoril, Portugalia. A fost unul dintre regii României din 1930 până în 1940. Domnia sa controversată a dat naștere unei dictaturi personale, monarhice.

(mai mult…)

Ferdinand I al României

Ferdinand I a fost regele al României între 1914 și 1927. S-a născut la 24 august 1865 în Sigmaringen, Prusia (acum Germania) și a murit în 20 iulie 1927 în Sinaia, Castelul Peleș. Deși era un Hohenzollern și un credincios în forțele germane, s-a alăturat aliaților în Primul Război Mondial.

(mai mult…)

Constantin Cantacuzino (Aviator)

Constantin Cantacuziono nu a fost doar membru al familiei Cantacuzino, a fost aviator și principalul as de luptător al României. Născut în 11 noiembrie 1905 a fost cunoscut publicului ca Bâzu Cantacuzino sau doar Bâzu.

(mai mult…)